Sentimente infinite

Acasă este un cuvânt cu încărcătură emoțională, un amalgam de sentimente infinite. Era luni, mai exact, lunea trecută, când m-am trezit cu un dor imens de casă. Așa că m-am îmbrăcat și m-am dus direct la gară. Voiam să plec în acel moment, dar trebuia să aștept până joi seară. Cumva eram tristă, dar totuși veselă, pentru că știam că voi pleca. Cunoașteți acea contradicție, așa-i?

Nu am simțit cum a trecut săptămâna, deoarece eram entuziasmată că voi ajunge acasă. Am sperat să fie liber în tren, dar surprinzător era chiar aglomerat. La 4:26 eram în gara din Suceava. Era foarte frig, tremuram îngrozitor, dar ce mai contează? Eram acasă!   😀 

Prima zi nu știu cum a trecut, de fapt toate cele 3 zile au zburat extrem de repede. Dimineață m-am trezit cu un miros de cafea pe care-l iubesc. Știți voi? Iubesc cafeaua, dar sigur ați citit asta în unul din articolele mele. Cafeaua de acasă e diferită. Pot avea o cafea identică și la București, însă, băută acasă cu mama, mi se pare plină de arome pe care doar acolo le pot găsi.

  • Save
  • Save

Pe 11 octombrie a fost ziua tatălui meu și nu am putut fi acasă, dar sigur ați văzut poza pe care am postat-o pe Instagram. Nu am putut să nu-i fac o surpriză, așa că i-am cumpărat un cadou plin de iubire. I-a plăcut foarte mult. Ochii mei sunt plini de lacrimi când îi văd bucuroși și simt de fiecare dată asta în îmbrățișările lor. Vă iubesc, dragii mei părinți! ♥ (Știu că citiți articolul!)

  • Save

Spre seară m-am teleportat în perioada liceului. Este timpul balurilor bobocilor și ce să vezi? Vinerea trecută eram la Balul Bobocilor al Colegiului Național „Petru Rareș” și am avut ocazia să retrăiesc acele momente frumoase din liceu. M-am întâlnit cu oameni dragi, profesori minunați și am descoperit idei interesante și minți extrem de creative. Felicitări organizatorilor care au fost plini de inspirație și au putut realiza atât un decor rafinat, cât și un spectacol plin de savoare!

Sâmbătă a fost ziua în care m-am plimbat prin tot orașul cu părinții mei, am mers prin magazine (replica: Cum? Vii acasă și nu-ți cumperi ceva?), am râs și pentru câteva ore am simțit că nu am fost niciodată plecată în București și că nu trebuie să plec în altă parte. M-am întâlnit cu rude, am povestit și ne-am adus aminte de tot felul de întâmplări frumoase sau mai puțin frumoase.

  • Save

Obține ghidul meu complet de călătorie gratuit!

  • Save

Duminică e ziua în care am descoperit cât de frumos poate fi anotimpul în care ne aflăm. Natura mereu mă surprinde și de fiecare dată mă face să tresar și să rămân hipnotizată în fața ei. Pur și simplu mi-am reîncărcat bateriile într-o pădure absolut superbă. Nu voiam să mai plec de acolo, stând ore în șir, admirând și fotografiind fiecare colț. Fără să vrea i-am realizat un shooting pe cinste. Ha! ha!  😆 

Duminică însă eram deja tristă că plec, mereu am starea asta, iar când ajung în București trebuie să treacă timp până îmi revin. E minunat sentimentul de a fi acasă, de a sta în camera ta, de a vedea locuri care îți conturează o parte din viață, locuri pline de amintiri. Vorbind despre mine, eu sunt foarte atașată de casă și de părinții mei și mereu am avut o legătură specială cu tot ce înseamnă acasă, iar primul an de facultate a fost unul mai „special”, dacă pot să-l numesc așa. Asta e altă poveste, poate într-un articol viitor, dacă veți dori să aflați.

Luni la 4:00 suna ceasul. Același frig, același tren, dar acum mergea spre București. Am plecat supărată, dar tot ce pot spune în acele momente sună cam așa: Nu mai durează așa mult până mă voi întoarce.

3 zile petrecute în orașul meu mic și plin de iubire m-a ajutat să-mi încarc bateriile la maxim și să mă întorc la viața agitată din București și la activitățile de zi cu zi. Chiar aveam nevoie de câteva zile de relaxare, mai ales că nu am mai fost acolo din august. Îmi era foarte de dor de părinții mei care m-au răsfățat cu tot felul de lucruri, dar cel mai important- mi-au oferit cele mai călduroase îmbrățișări. Acasă. Sentimente infinite. Ne revedem curând!

  • Save

Cel mai frumos și sigur loc din lume este FAMILIA.

  • Save

6 thoughts on “Sentimente infinite”

  1. Foarte frumos scris, Diana, felicitari pentru faptul ca faci cunoscute sentimentele pe care le ai pentru orasul tau, pentru parinti, pentru ACASA! Bafta multa in tot ceea ce faci! Sper ca Bucurestiul sa nu te vrajeasca si sa doresti sa revii definitiv in Suceava , la terminarea studiilor!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top
Share via
Copy link